Poziţia Copilului – Teză a realităţii

S-au aprins luminile în sala de cinema. “Românii se pricep la orice, dar nu la filme” a fost prima reacţie vociferată cu un rând în faţa mea. În prima secundă, mi-a crescut tensiunea. În a doua secundă, a apărut dezgustul. În a treia, m-am liniştit. Mi-am amintit că sunt într-un cinematograf în care 95% dintre filmele proiectate sunt Hollywood blockbusters şi mi-am amintit că nivelul mediu de cunoştinţe în ceea ce priveşte filmul românesc se rezumă la “B.D.”, “Nea Mărin miliardar” şi la faptul că Mihai Viteazul avea ceasul pe mână. Şi-apoi m-am gândit, serios, de ce în primele două secunde am considerat că părerea mea este infinit mai importantă decât a “ignoranţilor” din faţa mea. Veţi vedea puţin mai târziu de ce această întrebare este cu adevărat relevantă.

Ne-am regăsit, v-am regăsit.

Faptul că am întârziat puţin cu această cronică îmi dă ocazia de a împărtăşi cu voi lucrul minunat pe care l-am realizat citindu-le pe ale celorlalţi. Mai jos, câteva citate din blogosfera:

“Apoi, ma mai si gandeam cat de distrusa ar fi maica-mia daca ar fi lovita de o veste atat de tulburatoare ca cea primita de dna Cornelia (Luminita Gheorghiu) in filmul lui Netzer. N-as putea sa-i fac asta chiar dupa ce i-am dat flori de 8 martie. (Richie)

Tata a zis ca-l omoara pe ala ce m-o lovit. Degeaba ii explicam eu ca e un batranel lovit de soarta, aflasem ca e bolnav, ca are lombo-sciatica, de astea, nu voia sa auda. A mers la varu-meu care e avocat, s-a dus cu el la politie si a inceput un scandal monstru, in care varu-meu (care e ceva bastan prin Sibiu) ameninta ca-i da afara pe toti aia care mi-au luat mie declaratia ca nu vreau sa fac plangere. (Nebuloasa)

Florin Zamfirescu e tatăl prin excelenţă (“Lasă-l, dragă, să-şi bată cuie-n picioare ca Hristos!” – ca şi Groparu tătic “Lasă-l, nievastă, să-şi spargă Gropărelu’ dinţii, că mai are vreo 30!”); aşa era şi Gropăroiu (tatăl gropăresc), şi Gropăroiul Gropăroiului. (Groparu’)

Aţi observat? Aţi văzut cum filmul acesta te obligă să-ţi radiografiezi propria realitate? Cum te poţi regăsi într-un personaj, cum îţi poţi regăsi familia în celelalte?

Din realitate, direct pe ecrane.

Mi se pare uimitoare psihologia din spatele filmului. Este genul acela de film în care, oricât de mult ai urî personajele, te regăseşti, câte puţin, în fiecare dintre ele. Sau măcar le înţelegi. Mamelor, există o limită când vine vorba de lucrurile pe care le-aţi face pentru copilul vostru? Copii de toate vârstele, de câte ori nu v-aţi simţit sufocaţi de iubirea excesivă a părinţilor voştri, în special a mamelor? Câtă corupţie aţi văzut? Cât aţi cotizat “dans le plic”, vorba Olgăi Cerchez?

Cum i-am văzut eu.

În film: Cornelia (Luminiţa Gheorghiu), mama, este cioara care îţi iubeşte, aproape oedipian, fiul. Este genul de mamă, cum de altfel ea însăşi recunoaşte, care încearcă să trăiască prin copilul ei, să corecteze, prin el, tot ceea ce a greşit în propria-i viaţă. Încă de la început, doamna Cornelia este prezentată în contrastul atât de adevărat al vremurilor noastre: aur din cap până în picioare, ţigări fine şi… limbaj de mahala.

În realitate: Am văzut atât de multe exemple de copii neglijaţi de părinţi, dar şi mai multe sunt exepmplele de copii care primesc, hai să-i spunem aşa, prea multă atenţie. Întrebaţi în jur. Câţi îşi trimit copiii la dans, înot, karate, ore de informatică, ore de pictură, balet, modelling, gimnastică etc. Departe de mine gândul de îngusta orizonturile celor mici, dar este trist când dorinţa de performanţa reuşeşte să fure copilării. Şi credeţi că asta se întâmplă din dorinţa copiilor?

În film: Dl. Făgărăşanu (Florin Zamfirescu), tatăl, este genul de medic pe care fiecare gardă îl duce mai departe de familia sa. Dorinţa de armonie (fie ea şi aparentă) în familie este motivul pentru care se lasă manipulat atât de soţie cât şi de fiu, regăsindu-se adesea în postura de fileu între aceştia.

În realitate: Făgărăşani în realitate sunt destui. Sunt în reprezentanţele auto, cumpărând sentimente cu Audi-uri, în bijuterii, cumpărând dragostea cu diamante.

În film: Barbu (Bogdan Dumitrache) este copilul răsfăţat, suficient de revoltat pentru a refuza brutal implicarea părinţilor în viaţa sa, dar insuficient de matur pentru a înfrunta responsabil, de unul singur, consecinţele acţiunilor sale.

În realitate: Dacă vă uitaţi la ştiri, poate-aţi auzit de “Şmecherul cu BMW/Ferrari/Mercedes” care, după interminabile procese, primeşte o sentinţă cu suspendare după ce a curmat vieţi.

În film: Dinu Laurenţiu (Vlad Ivanov), este martorul a cărui declaraţie poate schimba tot, lucru care îi dă putere. Tocmai această putere îi activează, pe lângă antipatie, o dorinţă avidă de a-şi vinde “integritatea” cât mai scump.

În realitate: Este omul care accelerează când vede că vrei să-l depăşeşti, care te depăşeşte şi frânează în faţa ta, care merge pe autostradă exclusiv pe banda a doua etc. Aţi prins ideea.

Concluzii sumbre.

În realitatea autohtonă, avem mereu de ales modalitatea de plată. Fie umplem plicuri cu teancuri de Euro, fie plătim în instanţă.

Copiii şi visurile unora sunt mai importanţi decât copiii şi visurile altora. Aici şi legătura cu întrebarea din introducere.

După filmul acesta, cred că a încolţit în mulţi patrioţi dorinţa de emigrare.

Oare chiar nu mai există lucruri pe care nu se poate pune un preţ?

Aş mai avea atât de multe lucruri de spus, dar cred ca e mai potrivit să închei. Totuşi, nu înainte de a vă îndemna, din suflet, să mergeţi să vedeţi filmul.

10 thoughts on “Poziţia Copilului – Teză a realităţii

  1. Tu, macar daca publicul al umple salile la blockbusterele bune. Nu uita ce plin a fost la Twilight…

    Abia astept sa vad si eu filmul. Deja recunosc niste tipare din propria familie :)

    • Nu sunt atât de masochistă încât să mă duc la Twilight, dar am auzit că a fost full. :)

  2. dami

    Am vazut trailer-ul. Nu vreau sa par negativist si chiar imi doresc sa vad un film romanesc bun. DAR, prima impresie dupa ce am vazut trailerul e legata de replici. Mi se pare ca suna incredibil de fals. E doar o parere si am de gand sa vad filmul asta, chiar si asa … chestie care nu o sa li se intample marii majoritati, din simplul fapt ca sunt obisnuiti sa analizeze productiile cinematografice acasa dupa ce le-au descarcat gratis de pe un torent (sac!) … nu e vorba de bani, e vorba de comoditate, teatrul ca spectacol, protectie impotriva idiotilor etc . Deci nu as miza pe parerea majoritatii in acest caz, sigur nu o sa gasesti cinematografele din mall-uri inecate in multime la “pozitia copilului”, in ciuda recunoasterii europene de care nu ne mai este asa de dor :) Si ca sa ma fac si mai bine inteles, uite o recomandare de film european pentru care m-as deranja oricand: http://www.imdb.com/title/tt1614989/ (vezi torenti, sic!). cya

    • Scrie Nebuloasa pe Facebook ca are record de spectatori si ca Cinema City din Timisoara aproape ca nu mai are locuri disponibile. Ma bucur sa aud asta.

  3. http://vasile-andreica.blogspot.ro/2013/03/postura-copilului-sau-demascarea.html

    am scris si eu o cronica interminabila. filmul e genial!

    • delia

      Super cronica. Subscriu.

  4. Am primit astazi un comentariu la recenzia pe care am facut-o acestui film. Ti-l dau cu copy-paste: “Asa porcarie si pierdere de vreme…..mai rar.
    Si asa final brusc…si fara sens…
    Felicitari Luminitei pentru asa rol mare !”
    Semneaza TotEu, fara link. Nici nu imi vine sa il aprob, pentru a nu intra in discutii care duc spre nicaieri.

    • Acum ceva vreme, mă deranja când cineva nu-mi împărtășea părerea. “Cuuum, așa film bun/melodie sau carte bună și nu știe să îl/o aprecieze?”. Acum, văzând că majoritatea citește 50 shades of grey, ascultă Carly Rey Jepsen și se uită la Twilight, m-am liniștit. E clar că fiecare chestie are publicul ei și nu avem de ales decât să tolerăm. :)

  5. bodo

    Filmul este o tampenie care elogiaza transformarea in praf si cenusa a valorilor familiei. Nu este reprezentativ absolut deloc pentru societatea romaneasca: o familie de parveniti pt. ca Romania asta are, nu exista clasa de mijloc alcatuita dintr-o femeie urata ca dracu, un tata medic harjait de plicurile cu bani pe care le-a carat decenii intregi ca sa-si creasca retardatul.
    Tema. in sine e insipida, la fel si finalul acela tampit… a fost premiat de occidentali pentru injuraturile a la casa regala cioaba!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAPTCHA
Change the CAPTCHA code Speak the CAPTCHA code
 

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>