Multe femei, putine doamne
După cum singuri vă puteți da seama din titlu, vreau să vă aștern astăzi câteva cuvinte despre femei. Nu vreau sub nicio formă să jignesc femeile, eu însămi fiind apartenentă a sexului frumos, dar inevitabil voi ataca unele categorii.
Nu sunt eu vreo școlită în de-ale bunelor maniere, ca atare am să vă vorbesc din bun simț, nu din cărți sau studii făcute de cercetători bitanici. Nu sunt nici fashion icon și nici mereu în ultimele tendințe dictate de autorități în domeniu, dar cred că sunt un bun exemplu al decenței.
„Femeia pe tocuri se ridică, nu se înalță.” (Alexandru Gh. Radu)
Femeile, din punct de vedere istoric, au fost încercate și poate abia azi se găsesc pe o poziție dreaptă, ba chiar uneori privilegiată. E clar, femeia s-a emancipat! Dar oare n-a pierdut ceva în procesul acesta?
Femeile de odinioară aveau o strălucire anume, indiferent din ce pătură socială proveneau. Aveau principii, aveau îndatoriri sociale sau, de ce nu, casnice. Femeile aveau anumite standarde atât în vestimentație, cât și în comportament. Azi, femeile au renunțat la strălucirea interioară, înlocuind-o încet, dar sigur cu strălucirea paietelor. „Nu se cade” nu trebuie să fie o restricție impusă social, ci pur și simplu o limită personală, o graniță între bun simț și trivialitate.
A fi doamnă, din punctul meu de vedere, nu înseamnă nicidecum să fii pusă mereu la patru ace ori să faci reverențe în fața interlocutorilor. Cred sincer în libertatea de a te îmbrăca și a te exprima în felul în care te simți cel mai bine. Cu toate astea, nu pot înțelege de ce unele femei aleg să înjure ca un birjar, aleg să fie violente fizic sau să fie total lipsite de orice urmă de feminitate în general.
Personal, mă simt extrem de bine purtând tocuri uneori, sorbind dintr-un pahar de vin roșu sau purtând rochii. E drept, mi-am descoperit latura feminină pe măsură ce m-am maturizat, dar asta e altă poveste, nu vorbim despre copile. Cu toate astea, la fel de des se întâmplă să beau bere, din halbă chiar, și să mă îmbrac în jeanși și teniși și nu consider că asta îmi ciuntește feminitatea în vreun fel.
A fi „doamnă” (în sens de „lady”, nu de femeie căsătorită) nu înseamnă a respecta o conduită strictă.
Dar ce să mai, citiți Cancanul măcar o dată și spuneți-mi voi: alea sunt femeile pe care le promovăm, cele cu care ne mândrim? Dacă da, atunci prefer să inventez un al treilea sex, căci mi-e rușine.
10 Comments
Submit a Comment
Social
Sustin
Alea de la televizor is pipite. Poate asta ii defapt al treilea sex.
Le-aș teleporta pe Marte pe toate!
Prima eroare este că idealizăm trecutul prea mult. În general, cele pe care le-ai numi doamne erau exact ce sunt chestiile de la televizor. Numai că lucrurile nu ajungeau în ochiul public: nu exista televiziune.
Cum a apărut televiziunea, femeile au vrut să atragă prin pielea descoperită. La fel, cum a apărut internetul, primele femei de succes țineau site-uri semi sau complet-pornografice.
Nu idealizez trecutul neapărat și cred în schimbare, doar că nu-mi place direcția.
Nu chiar – ai fi uimită să afli cît de pudici suntem față de ceea ce ai fi numit doamne în trecut. Doamnele respective ar fi avut trei avorturi la activ și doi amanți la vîrsta ta, plus un soț de zece ori mai bătrîn ca ele.
Nu se vorbește prea mult – exista un principiu numit discreție. Acum te deranjează lipsa discreției, nu pervertirea în nici un fel a femeilor.
Sunt cunoscute suficiente „ne-doamne” din antichitate până mai ieri. Orice pădure are uscăturile ei. Procentele mi se par schimbate, iar asta mă sperie.
Și spui de discreție? A cui discreție? A istoricilor, a scriitorilor? Nu cred că e cazul.
A, încă ceva. Salut evoluția științei pentru apariția prezervativului sau a pilulei contraceptive. Cunosc femei care la vârsta mea au semnificativ mai mult de 3 avorturi.
Înghesuindu-ne aici în colț, eu spun că 1) educația ne-a făcut mai pudici și 2) discreția aparținea celor implicați.
E chiar natural să fim pesimiști în legătură cu generația noastră. Tindem să îi supra-estimăm pe cei dinaintea noastră; nu e o treabă prea bună pentru moral
Ca barbat, cel putin, e foarte simplu sa faci distinctia dintre o femeie si o doamna. Dureaza maxim 5 minute de conversatie, in care faci 2 analize (de sus in jos si de jos in sus) si-ti poti da seama orientativ ce hram poarta dansa.
De ce tin majoritatea neaparat sa demonstreze ca au o toleranta ridicata la prost-gust auto-aplicat si ca tin oglinda ca element decorativ in casa, nu reusesc nici eu sa pricep.
Ma gandesc ca tine de educatie in primul rand, de bun simt in al doilea si de dorintele si frustrarile reprimate in al treilea. La urma urmei, e clar ca femeia vrea sa para ceea ce vrea ea sa fie. Si ce vrea ea sa fie iti arata cine e ea de fapt
Nu-i nevoie de un al treilea sex, ca si asta practic e granita de separatie, exact asa cum e granita care separa baietii de barbati
E o chestie de maturitate si responsabilitate, intr-o oarecare mare masura 
Pentru unii barbati e simplu, Cata, nu pentru toti
Cu Cancanul, cred ca regula e pe dos: femeile cu care ne mandrim n-o sa le prea vedem pe acolo.
Eh, și bărbații le au pe ale lor, dar am ales să nu scriu și despre ei pentru că probabil la ora asta încă mai eram lipită de tastatură.