Eu, acum 20 de ani

Când am realizat că ceea ce urmează să împărtăşesc cu voi a fost realizat în urmă cu 20 de ani, m-a trecut un fior rece pe şira spinării. Şi eu, la fel ca mulţi dintre voi, încă mai cred că anii ’90 sunt acum 10 ani. Dar nu, dragilor, sunt 20 şi, cumva, mă sperie. Mă sperie pentru că îmi amintesc unele momente de parcă ar fi fost ieri. Îmi amintesc de puloverele cu clovni pe care le tricotaseră mama mea şi mama prietenului meu Răzvan, îmi amintesc de puloverul cu maimuţă pe care îl tricotase tanti mama lui Andrei, Rodica, cea care era specialistă în aşa ceva, îmi amintesc de cizmuliţele primite de la moş şi îmi amintesc de Viki, doica mea care m-a iubit enorm, odihnească-se în pace. Îmi amintesc cu drag un colind în limba germană. Acum Ich spreche Deutsch numai cât am învăţat de la Rammstein, fără să ştiu exact ce înseamnă.

Nu am eu prea multe poze din copilărie, dar am o casetă video cu momentele cheie. Crăciunuri şi aniversări. Mai aveam şi ceva casete audio pe care (ţineţi-vă bine) m-am înregistrat cântând. Nea Marin, vecinul de la 3, era taximetrist. Ştiu că i-a cerut tatălui meu, la un moment dat, o casetă pentru a asculta în maşină. Nu ştiu prin ce aliniere a astrelor EXACT caseta cu trilurile mele a ajuns să cânte în taxiul omului. Apoi, tot Nea Marin, a avut nevoie să probeze un video. Bineînţeles, fiind ultima reminiscenţă a epocii, a primit de la tata caseta cu mine. Videoul lui Marin a plecat împreună cu fiul lui şi totodată cu a mea casetă captivă în aparat. Au plecat în Anglia. Se poate spune că am văzut şi eu ţara asta? Norocul a fost că, după foarte mulţi ani, şi-a găsit un loc înapoi în familie.

Dar să nu ne mai lungim cu vorba. O să vă arăt un minut din ceea ce a însemnat Crăciunul pentru mine în anii ’92 şi ’93 (la vârsta de 4, respectiv 5 ani). Cred că anul 1993 a fost ultimul în care am mai crezut în Moş.

Iniţial, aveam de gând să las doar poezii, dar am inclus şi un colind, special pentru persoanele care chiar îşi doresc să mă audă cântând. Mulţumiţi? :D

11 Comments

  1. Sonia
    22 Dec 2012

    Deși am știut ce pregătești, mi-au dat lacrimile. Mi-e dor de vremurile alea, pentru mine parca au fost ieri. Mi-e dor de bradul mai tot timpul asimetric, întotdeauna împodobit târziu în noapte, de cadourile cumpărate pe sub mână, de clipele de agitație și emoție care precedau venirea Moșului (mereu același, echipat cu palmare din combinat și cu mantie făcută din fața de masă din fosta sală de ședinte de partid, comunist evident).
    Te așteptăm cu drag acasă.

  2. richie
    22 Dec 2012

    Braaavo!! Foarte frumos ai colindat. Se vede ca era o vreme cand erai cuminte si serioasa ca un om mare… nush ce s-a intamplat :) )
    Eu tocmai am venit de la mall unde am cantat cu Ovi in fata unui frigider coca-cola ca sa facem 100 de decibeli si sa primim suc. Copii cretini…

    Btw, puloverul cu clovn e absolut criminal!!

    Dna Sonia, sper ca mai aveti caseste cu fiica d-voastra. Poate vazandu-le isi invinge frica de microfon si-o convingem la un karaoke…

    • bloodie
      22 Dec 2012

      Sa vezi ce dancing skills aveam :D Poate pun de ziua mea un clip :p

    • Sonia
      24 Dec 2012

      Mulțumesc frumos pentru aprecierea clovnului :) Și succes în încerecarea de a o convinge să cânte la karaoke :)

  3. Tomata
    23 Dec 2012

    dooooamne, cat de dulce erai :) abia ti-am regasit trasaturile, nu prea semeni cu tine mica :P sau poate nu se vede in video. sa mai pui poze cu tine :)

    si Sarbatori fericite :)

    • bloodie
      23 Dec 2012

      Mă… nu eram roșcată. De-aia nu semăn :D

  4. Gigi
    23 Dec 2012

    CE scumpa erai…nu ca nu ai fi si acuma, dar sa stii ca acuma astept si alte filmulete cu tine daca mai ai si si cine stie ….poate acus ajungi la voce romaniei ;)
    sarbatori fericite si mai astept si alte postari.. :-*

    • bloodie
      23 Dec 2012

      Las că o să pun și niște dansuri :) ) Poate-ajung și la “Dansez pentru tine”.

  5. Adriana Florea
    26 Dec 2012

    Frumos text scris cu atentionarea “remember”…evident ca m-a emotionat si mi-au dat lacrimile, mai ales ca m-am revazut pe acelasi fotoliu (a cata oara???). Momente unice care fac parte din istoria vietii noastre. Cat “stres” mancam atunci pt. a ne indeplini dorinta ca Mosul sa va ofere “cele mai frumoase cadouri”! Si “mosul” a ramas acelasi, doar mai nins si de ceva vreme are un costum modern…din America!!!
    Ati fost niste copii reusiti, minunati si deosebit de cuminti…timpul si-a pus amprenta si acum sunteti doi tineri frumosi deosebiti! D-zeu sa va binecuvanteze!

    • bloodie
      26 Dec 2012

      Trebuie, obligatoriu, să pun şi minunatele noastre dansuri pe Queen şi pe Eins Zwei Polizei :)

      P.S. Mulţumesc pentru aprecieri!

      • Adriana Florea
        29 Dec 2012

        Da, ai putea pune si dansurile voastre…erati adevarate “talente”…ati putea merge la “romanii au talent”!!!

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>